Dragii mei prieteni,
va multumesc tuturor pentru urarile pe care mi le-ati transmis ieri, de ziua mea de nastere. Am contorizat in jur de 400 (patru sute) de urari. Majoritatea acestora au fost transmise pe Facebook, pe wall-ul meu si pe mesagerie. Am mai primit sms-uri si numeroase telefoane, inclusiv unele aseara, tarziu, la care nu am raspuns. Sorry, dormeam. Dupa ce am scanat expeditorii mesajelor, am ajuns la urmatoarea concluzie: in jur de 50% dintre prietenii mei sunt jurnalisti; vreo 30% sunt prietenii mei apropiati si membrii familiei, vreo 15% sunt ong-isti de media si/sau de apararea drepturilor omului, iar vreo 5% sunt oameni cu care am interactionat ca jurnalist sau ca activist.
Am ramas placut surprins sa primesc un mesaj de peste mari si tari, de la Janis Overlock, o americanca extraordinara care acum 12 ani m-a selectat pentru o bursa jurnalistica in cadrul unui concurs organizat de Centrul pentru Jurnalism Independent - CJI. Adaugand si mesajul Ioanei Avadanii, sefa de la CJI, pot spune ca aceste doua femei mi-au schimbat radical viata, prin decizia pe care au luat-o acum 12 ani de a-mi oferi posibilitatea sa invat ce inseamna jurnalismul. Daca ele nu ma acceptau in cadrul programului, acum eram pe la RM-Sarat, dascal in invatamant. Asadar, va multumesc in mod special pentru sansa pe care mi-ati acordat-o!
Unii dintre prietenii care mi-au urat de bine au furat startul. Actorul si regizorul rom Rudy Moca, un om extraordinar al carui mesaj m-a bucurat in mod deosebit, mi-a transmis mesajul pe wall-ul de pe Facebook cu doua zile inainte de ziua mea. Multumesc, Maestre!
In fiecare an, sunt sunat de cativa prieteni din copilaria si adolescenta mea. Gabriel, Catalin si Lucica nu au ratat nici anul asta ocazia. Bai, voi ocupati un loc aparte in inima mea.
Mesaje deosebite am primit si de la fostele mele iubite :D. Si voua va multumesc. Cel mai tare mesaj, care m-a facut sa zambesc, l-am primit de la fata cu care am fost la balul de absolvire al celor opt clase. Asta era in 1992, deci, acum 20 (douazeci) de ani. Uau!
Cele mai emotionante mesaje le-am primit de la familia mea. Primul telefon pe care l-am primit ieri a fost de la unchiul Vasile, dimineata, la prima ora. Ne-am stapanit amandoi, cu greu, emotiile. Apoi, m-a sunat matusa mea, Tinca. La fel, am incercat amandoi sa glumim la telefon, pentru a nu lasa lacrimile sa ne napadeasca. Cand m-a sunat mama, a zis doar atat: La multi ani! dupa care a inceput sa planga.
Un alt moment emotionant a fost creat de nepotii mei impreuna cu parintii lor. M-a sunat unul dintre ei, a pus telefonul pe speaker, dupa care mi-au cantat cu totii La multi ani. A fost un moment care m-a blocat. I-am auzit vocea inclusiv lui Marius, nepotul meu caruia tac-su ii soptea: hai, canta, Tanti auguriiii....
Azi, cand am deschis Facebook-ul, am vazut alte mesaje de la prieteni care nu si-au deschis ieri Fb-ul. Fosti colegi de la Cotidianul mi-au urat diverse.
Categoric, astfel de momente puse cap la cap fac mai mult decat orice cadou ai primi. Pentru restul, exista MasterCard. Oricat de mare ai fi ca varsta, oricat de tare te crezi tu, ca barbat, sunt lucruri care te misca. Va multumesc tuturor pentru urari. Vi le intorc cu drag.
Va imbratisez!
Dragii mei, am ambitia sa va anunt ca, dupa multa vreme (nici nu mai stiu de cand), am primit si eu leafa la timp. Oau. Nu m-am gandit, acum cativa ani, ca o sa ajung sa ma bucur ca-mi iau si eu salariul exact atunci cand e ziua lui sa intre in contul meu. Cel putin pentru chestia asta Evenimentul Zilei rules.
