sâmbătă, 30 aprilie 2011

Nunta regala. Poze cu William si Kate

Toata suflarea omenirii a fost cu ochii atintiti pe cei doi miri, William si Kate. Sarutul lor din balconul regal al Palatului Buckingham a durat doar cateva clipe. Fericiti fotoreporterii care l-au surprins.
Daca nu ati vazut inca poze de la cea mai mediatizata nunta a anului, aveti aici cateva mostre.
Iar pentru cei care nu au vazut Palatul Buckingham, am mai pus eu cateva poze de la fata locului, ca sa va faceti si voi o idee.










Ce-am remarcat eu in mod deosebit a fost simplitatea nuntii. Mi-a placut in mod deosebit buchetul miresii: simplu, din lacramioare... Invitatii de seama chiar au avut la rever cate o simpla lacramioara. La noi, categoric se cumparau cele mai scumpe si mai excentrice flori, sub care bineinteles se prindea la reverul ginericai cu un bold si o bancnota de 500 de euroi. Se stie!!!
Am vazut pe youtube filmuletul cu mirii in balconul regal. Daca o sa-l vedeti si voi, uitati-va cu atentie la fetita din dreapta lui Kate.
E super plictisita, nu intelege ce-i cu ea pe acolo, iar la un moment dat parca se si scobeste in nas :D.
E enervata de toata aglomeratia si harmalaia creata de cele cateva milioane de oameni care au umplut pana la refuz tot perimetrul din jurul Palatului Buckingham si isi pune mainele la urechi. La fel face si cand trec niste avioane. E enervata pur si simplu.
Remarcati simplitatea coronitei de pe capul ei: e tot din lacramioare. Foarte misto.
Daca nu stiti cum arata intr-o zi obisnuita acel balcon, priviti imaginea alaturata facuta de subsemnatul.

Aici e o poza dintr-o zi obisnuita din fata palatului regal. Eu am fost anul trecut, cand inca nu se pusesera la cale nunta regala.
Oricum, si intr-o zi obisnuita palatul e vizitat de mii de turisti.

miercuri, 27 aprilie 2011

Romanii au talent. Disperare, Isterie, Nebunie

Show-ul "Romanii au talent" a creat o adevarata isterie, nebunie si chiar disperare printre romani. Un simplu articol despre cine a castigat concursul a facut pe site-ul Romaniei Libere de trei ori mai multe vizualizari decat ancheta mea despre prejudiciul de 313,5 milioane de euro creat de Loteria Nationala bugetului statului. Prin urmare, poporul asta nu mai e interesat de o gaura in bugetul statului de trei sute treisprezece virgula cinci milioane de euro, ci de un pusti care a castigat un concurs tv. Pai daca asa stau lucrurile, consider ca ne meritam soarta. Atat timp cat ne place doar circul. Nu e frustrare, ci indignare. Chiar asa de nepasatori am ajuns?

duminică, 24 aprilie 2011

Inviere muta la Rm-Sarat

Pentru slujba de Inviere am ales biserica "Bagdat" din Rm-Sarat, care are hramul Sf. Dumitru (imi sopteste in casca prietenul Razvan Theo Chirac - specialist in geografia si istoria orasului nostru natal), impreuna cu prietenul meu bun, Catalin. Ca in nici un an, slujba de seara trecuta a fost atipica. De obicei, inainte de miezul noptii preotul iesea din biserica si tinea ultima parte a slujbei impreuna cu enoriasii, striga la noi sa venim sa luam lumina, apoi cantam "Hristos a Inviat". Anul acesta, preotul n-a mai iesit din biserica, iar ramnicenii sarati care n-au mai incaput in biserica au asteptat afara sa ia lumina de la cei care ocupasera locuri in biserica. Mi s-a parut aiurea. Slujba din noaptea de Inviere n-are nici un farmec daca nu canti "Hristos a inviat", daca nu iei lumina din lumanarea aia mare a preotului. Prin urmare, preotul de la biserica Bagdat are o bila neagra.
Mama a intrat in biserica, a luat ea lumina si pentru mine, si pentru Catalin. Noi am asteptat afara degeaba. Muţenia serii a fost intrerupta doar de catre clopotar, dupa miezul noptii.
Poza e facuta de Razvan - http://chirac.wordpress.com/. El a fost la alta biserica.

vineri, 22 aprilie 2011

Hristos a inviat deja???

Acum cateva minute am primit al doilea mesaj care se incheia cu "Hristos a inviat". Mai sa fie. A inviat deja? Anticipat?
Eu am planuit cu prietenii mei de acasa sa mergem maine seara la Inviere, la biserica unde am fost noi botezati si unde, la randul meu, am botezat si eu o fetita - bebelusul fetei finilor cununati de parintii mei.
Ma irita mesajele de sarbatori trimise asa, aiurea, doar ca sa fie bifate. Nu am raspuns niciodata la astfel de mesaje si nici nu imi propun sa raspund vreodata. Haideti sa nu mai fim penibili! Macar de sarbatori.

marți, 19 aprilie 2011

"Tovarasu Stalin a murit". "Sa fie sanatos!"

Un soldat rus vine si ii spune socrului mare de la o nunta ca "Tovarasul Stalin a murit". Fara sa inteleaga ce dracu are moartea lu' Stalin cu nunta lu fi'su, socrul mare zice si el intr-o doara: "Sa fie sanatos!". Geniala replica.
Toti barbatii de la nunta sunt luati de rusi cu un camion si dusi nu se stie unde. Asta ca pedeapsa pentru ca au petrecut cand trebuiau sa poarte doliu dupa Stalin. Astfel, satul ala ramane numai cu femei. Dupa 50 de ani, un reporter vrea sa-i ia un interviu miresei: "Vreau sa va iau un interviu". "Ce vrei sa ne mai luati?". Acestea sunt doar doua replici senzationale din filmul "Nunta muta", regizat de Horatiu Malaele. Intunericul a venit de la Rasarit. Filmul a fost difuzat in seara asta de ProCinema.

luni, 18 aprilie 2011

Aţâţare la vrajba = incitare la ură, pi moldovineşti

La Varşovia am întâlnit un tânăr avocat de peste Prut, cu care am avut câteva discuţii foarte interesante. In cadrul uneia dintre acestea m-a pufnit râsul instant, reacţie pe care n-am ştiut pe moment cum s-o gestionez, asta ca să nu se simtă omul aiurea. Discuţia era despre incitarea la ură rasială, iar tânărul avocat a vrut să-mi citeze articolul din Codul Penal al Moldovei. "Potrivit articolului cutare, aliniatul cutare, aţâţarea la vrajbă e condamnată cu x ani...". L-am întrebat, bineînţeles penibil, ce înseamnă aţâţare la vrajbă :D. Am avut noroc pentru ca avocatul era un tânăr care avea simţul umorului. De la discuţia asta, chiar ne-am împrietenit.

duminică, 17 aprilie 2011

Varsovia - comunism, modernism, vintage, fitza

Varsovia e un amalgam de comunism, modernism, vintage si putzina fitza. Pe drumul de la aeroport pana la hotel, in autobuzul 175 (cu doar 3 lei) am vazut putin din istoria Poloniei, prin vizorul Varsoviei. La periferie sunt cartierele cu blocuri comuniste, dar mai frumoase si mai curate decat la noi. In centru, sunt vechile cladiri comuniste, unele construite chiar de rusi, care stau impunatoare in fata noilor cladiri de birouri si a hotelurilor moderne. Cladirea care m-a impresionat cel mai mult e Palatul Culturii, foto 1. Un fel de Casa Poporului la scara redusa, care seamana oarecum cu Casa Presei de la noi, de aceea am ales de pe google o fotografie cu Casa Presei, ca sa va faceti si voi o idee.

Palatul Culturii l-am vazut din toate partile sale. Un amic polonez ne-a recomandat un club care e situat in foaierul unui teatru din cadrul Palatului si pana am gasit clubul am dat roata Palatului.


Cladirea e absolut impresionanta, te confisca total. Paradoxal, clubul acela in voga recomandat de amicul polonez contrasteaza puternic cu istoria comunista a Palatului. Clubul are o atmosfera vintage si e frecventat de cei mai ciudati hipioti din cati am vazut eu pana acum. De la cum erau imbracati, pana la cum se manifestau, hipiotii aia ofereau un spectacol unic. Pe scena, in prima seara a concertat o domnisoara cu un DJ niste muzica disco electronica. Sau cel putin asa mi-a sunat mie. A doua seara, vineri, au cantat niste rockeri in genul celor de la Sex Pistols. Putzina fitza am vazut pe strazile din centrul Varsoviei, de la masini de lux, pana la domnisoare sexoase. DA, polonezele sunt foarte frumoase, cele mai frumoase femei din alta tara, din cate am vizitat eu pana acum. La bere, cu noii prieteni, si la masa de pranz cu un roman care sta de 7 ani in Varsovia am dezbatut intens acest subiect: cine sunt mai frumoase? romancele sau polonezele. Votul a fost indecis.

Ultima poza e despre un grup de polonezi care m-a impresionat profund. In fata Palatului Prezidential, niste polonezi demonstrau pasnic impotriva concluziilor anchetei institutiilor rusesti cu privire la accidentul aviatic de anul trecut, in care presedintele Poloniei si-a pierdut viata. Demonstrantii sustineau ca presedintele lor a fost omorat de rusi, si nu de un accident aviatic. Asta ziua. Seara, cand am iesit cu colegii sa ne plimbam, i-am vazut adunati din nou in fata Palatului Prezidential, cu lumanari aprinse si asezate in forma de cruce. In acel moment m-am gandit daca noi, romanii, am fi in stare de astfel de demonstratii.
Ultima senzatie extraordinara oferita de Varsovia a fost din avion: seara, la 22.30, din aer, Varsovia e extraordinara. (in avion am calatorit impreuna cu actorul Marian Ralea si fostul ministru de Interne, Doru Viorel Ursu. Ei nu stiu ce treaba au avut in Varsovia.)

sâmbătă, 16 aprilie 2011

Varsovia-Polonia, jos palaria!

Ultimele patru zile am fost in Varsovia, Polonia, cu treaba. In putinul timp liber pe care l-am avut la dispozitie, am apucat sa vad o parte din Varsovia. Am ramas placut impresionat de orasul vechi al Varsoviei. Spre deosebire de Lipscani-ul nostru, orasul vechi al Varsoviei a fost foarte bine conservat, ingrijit si renovat asa cum trebuie.
Pentru unul din Bucuresti care traieste intr-o capitala murdara, pe alocuri chiar jegoasa si plina de praf, intalnirea cu Lipscani-ul Varsoviei e frapanta.
Am ramas blocat sa vad cat de curata este Varsovia. Incredibil de curata si ingrijita.
Raspunsul mirarii mele a venit repede, cand am
vazut cum polonezii isi spala strazile cu sampon si cu aparate din acelea cu jet puternic de apa ca la spalatoriile de masini.
In centrul vechi, care e plin de restaurante, pub-uri si fel de fel de magazine, fiecare patron isi pune angajatii sa spele exemplar in fata pravaliei.
Asta am vazut cu ochii mei. In Romania, Bucuresti, nu am vazut asa ceva. Stiu ca primaria Capitalei a dat un ordin prin care ii obliga pe patronii bucuresteni sa-si curete trotuarele in fata pravaliilor iarna, de zapada.
Sa obligi printr-un ordin un patron sa-si faca curatenie in fata pravaliei mi se pare o chestie pur

romaneasca.
Ok. Sa trecem la poze. In prima poza vedem cum e intrarea in orasul vechi, unde esti intampinat de niste polonezi imbracati ca Sobieschy. Acel mic autobuz e pus la dispozitie de catre primaria Varsoviei turistilor care vor sa faca un tur cu un ghid profesionist.
Poza 2 am facut-o ca sa vedeti cum isi protejeaza polonezii orasul vechi. Au pus mici stalpi de beton, pe unde masinile nu trec. Dar circula pe acolo, in orasul vechi, chiar si autobuzele. Parcarile sunt cu locuri multe :D, bine gandite, iar polonezii isi platesc singuri parcarea, la niste aparate.
Deci, Varsovia nu are Dalli, nici Cocos, nici Udrea.
Poza 3 infatiseaza o banca senzationala. Sau cel putin sentimentul asta mi l-a creat mie. Deci, e o bancuta stradala cantatoare. In partea dreapta, exista un buton de tabla pe care apesi si banca incepe sa cante: Chopin, Mozart... Florin Salam n-am gasit.
A, banca mai are si rol de harta, ghid pentru turisti. Foarte misto ideea!
Poza 4: ce masini credeti ca au ales polonezii pentru taxi? :D
Poza 5 e cu hipioti. Varsovia e plina de hipioti si
de cluburi vintage, unde formatii de amatori sau profesionisti la inceput de cariera concerteaza moca. Am fost intr-un astfel de club, dar despre asta o sa va povestesc maine.

luni, 11 aprilie 2011

Vreau halat!

La mine in cartier, in Colentina, cine n-are halat e pe langa moda, nu e trendy. Toate vecinele mele merg la cumparaturi, in piata si la Mic.Ro, in halat. Toti vecinii, inclusiv barbatii, isi plimba cainii in halat. Deci, orice treaba ai prin jurul blocului trebuie sa fii imbracat in halat. Daca n-ai halat... Eu n-am. N-am avut niciodata.
In seara asta, dupa ce am ajuns acasa si m-am dezbracat, mi-am adus aminte ca am uitat sa iau ceva din masina. Abia in acel moment am realizat si eu importanta unui halat. Cat am cautat pantalonii scurti, m-am gandit numai la halat. Asadar, ce gen de halat credeti voi ca mi s-ar potrivi?

sâmbătă, 9 aprilie 2011

Gypsy Kings au imbatranit urat

Concertul idolilor mei din anii '90, Gypsy Kings, m-a dezamagit total. M-am dus sambata seara la Sala Palatului ca la pomul laudat. Am sperat sa-i vad in carne si oase si sa-i aud live pe cei pe care candva, la inceputul anilor '90, ii ascultam pana la suprasaturatie. Imi amintesc si acum cand i-am auzit prima data: era la TVR, la o emisiune de diverstisment, unde baietii de la Gypsy Kings au cantat doua melodii. Acestea erau inregistrate intr-un studio al unei televiziuni franceze, iar TVR preluase respectivele melodii in emisiunea de duminica dupa-amiaza. Am rezonat instant. Am cautat casete cu ei, dar n-am gasit. Dupa cateva saptamani, i-am inregistrat de la televizor cu casetofonul meu. "Djobi, Djoba", "Bem, bem, Maria", "Hotel California", "Baila me", "Volare" sunt melodii pe care le-am ascultat ore in sir. Ulterior, au scos melodia de care m-am indragostit total: "Escucha me". Aseara, am fost la concert cu gandul sa ascult live "Escucha me", "Baila me", "Hotel California"... dar am avut parte de o lalaiala naspa. Dupa o ora de cantat, Gypsy Kings cantasera doar "Djobi, Djoba", melodie cu care au deschis concertul. Restul melodiilor, 55 de minute, au fost umplutura. "Rasol", cum se spune pe la mine, alora angajati cu ziua, care se fac ca munesc, doar ca sa termine randul si sa-ti ia banul. Dupa o ora de cantat, am vazut primii spectaori plecand acasa. Teo, fetita actorului Sorin Sandu, dormea dusa. Un pusti din fata mea se chinuia de zor sa completeze un puzzle pe iphone-ul maica-sii. Pentru ca penibilul sa fie total, a reaparaut pe scena solistul de la "Latin Expres" (astia au cantat in deschidere... uitasem ca mai exista formatia asta, de cand a plecat Pepe. Astia chiar au cantat in bashina Gherghinii, fara vlaga, fara sa puna osu' - cum se zice la fotbal. Baietii de la Latin Expres mi-au lasat impresia ca au cantat doar pentru mancare si bautura, dupa care au primit niste tichete de masa...) care a cerut publicului sa danseze, sa faca atmosfera. Pai, ce atmosfera sa faci la un concert unde impresia generala era de priveghi? Spre final, au cantat "Volare", melodie care a trezit sala - semn ca spectatorii erau dornici de spectacol, de dans, de voie buna - dupa care solistii au iesit din scena. WTF am zis. Sala a cerut un bis, iar Gypsy Kings au mai cantat "Baila me", dupa care pa. PA. S-au aprins luminile-n sala si lumea a plecat acasa injurand. Nu tu "Escucha me", "Hotel California"... Nu mai zic ca in lalaiala aia de 45 de minute solistul a plecat de pe scena de vreo 3-4 ori in culise. Nu ca sa-si schimbe costumatia sau altceva, ci pur si simplu i s-a rupt de noi, spectatorii care veniseram sa-l ascultam pe el. Pacat. Gypsy Kings au imbatranit urat.
Cam asa cantau in vremurile cand imi placeau mie:

miercuri, 6 aprilie 2011

Managerii Mall Vitan sa-si bage parcarea-n cur

Managerii mall-ului din Vitan sunt niste onanisti. In seara asta am fost la film si am parcat masina in parcarea lor de cacat. Stiam ca prima ora de parcare e gratis, iar doua ore de film le deconteaza ei. Cand am iesit de la film, i-am cerut baiatului de la iesire sa-mi anuleze cele doua ore de parcare. Bun. Am mai intrat prin doua magazine, apoi am vrut sa vad la aparatul de jos, cel de parcare, cati bani mai am de platit pentru parcarea onanistilor de la mall Vitan. Cand am introdus bonul, surpriza: aveam de platit 5 lei, adica nu-mi fusesera anulate orele de film. Ma enervez si ma duc inapoi la boul de la iesirea din cinema. Ii spun ca aparatul de jos nu-mi anuleaza cele doua ore de parcare, dupa care papagalul ala imi spune ca : "Da, aparatul de jos nu recunoaste anularea noastra, pentru ca se formeaza un mic spatiu intre cele doua randuri de bare. Ca sa va fie anulate orele de parcare, trebuie sa mergeti la -1, la casa". Ma uit la el si ii spun ca ar fi fost frumos sa puna un afis in acest sens sau sa-mi spuna direct atunci, cand mi-a dat bonul, ca nu e frumos sa ma duc pana jos, sa vad ca nu mi-au fost anulate cele doua ore de parcare si apoi sa ma intorc la el. "Dar eu am spus cu voce tare la toata lumea, poate nu ati auzit dumneavoastra". In momentul ala imi venea sa-i dau 20 de pumni in cap. Ma calmez si ii spun doar ca e idiot. El si tot neamul lui. Ma duc la -1, la casa. Jos acolo, nici un indicator, nimic. Ii mai injur inca o data, in gand, pe managerii mall Vitan, si le umplu frigiderul cu multa carne macra la toti. Si la tot neamul lor. Platesc 1 leu parcarea, am iesit afara, am fumat o tigara, i-am injurat din nou pe toti, apoi m-am calmat.
Concluzie: hai sa boicotam mall-ul din Vitan si sa nu ne mai ducem la ei deloc? Poate asa nu vor mai cere bani pe parcare. Poate asa ne vor pretui mai mult pe noi, clientii lor, si poate nu se vor mai comporta ca niste onanisti.

sâmbătă, 2 aprilie 2011

7 ani de la moartea lu' Sefu'

Fiecare dintre noi intalneste in viata lui oameni care, prin deciziile lor, iti schimba tie destinul. Astfel de oameni ii numeri pe degetele de la o mana. Pentru mine, d-l Valentin Paunescu este un astfel de om. Acum 11 ani, dupa doua luni de practica la ziarul Curierul National, d-l Valentin Paunescu (patronul ziarului) m-a chemat in biroul sau si mi-a spus asa: "Mai baiete, imi place cum te misti aici, la ziar. Esti ambitios. Am vazut ce-ai scris in ultimele doua luni si as vrea sa te angajez la noi. Du-te jos, la resurse umane, si spune-i fetei de acolo ca am zis eu sa-ti faca toate actele de angajare".
Am ramas blocat. I-am multumit si am plecat. In acel moment, eram un nimeni. Un tanar de 22 de ani, dintr-un orasel de provincie, care venise la Bucuresti sa incerce marea cu degetul. Asadar, lui Sefu' (asa-i spuneam noi d-lui Valentin Paunescu) ii datorez intrarea mea in presa. Ii multumesc si acum ca a vazut atunci in mine o mica samanta a viitorului jurnalist. Pentru asta, iti trebuie anumite calitati pe care nu le are oricine. Sefu' le avea. Se pricepea foarte bine la oameni. Era un om blajin, de un optimism rar vazut, mereu cu zambetul pe buze. Era genul de om care iti impune respect. Nu prin frica si teroare, ci pur si simplu prin felul lui de a fi, de a-ti vorbi. Din 1990, pana in 2004 cand s-a stins dintre noi, prin mana Sefului au trecut foarte multi tineri, care ulterior au devenit jurnalisti celebri: Marius Tuca, Dan Diaconescu, Ralu Filip, Ovidiu Chirovici, Robert Turcescu, Dollores Benezic si lista poate continua.
Motivul pentru care scriu acest post e faptul ca zilele acestea se implinesc 7 ani de la moartea Sefului. Andreea Paunescu, fiica Sefului, si Valeriu Rapeanu au adunat cele mai importante articole si editoriale scrise de d-l Valentin Paunescu in perioada 1990-2003 in cartea "Privind inapoi cu luciditate", care a fost lansata ieri, la libraria "Mihail Sadoveanu". Am fost placut surprins sa constat ca foarte multi colegi, impreuna cu care am trecut prin scoala de la Curierul National, au fost ieri prezenti la lansare. Asta spune multe despre un om ca Sefu!
Dumnezeu sa-l odihneasca!