sâmbătă, 31 martie 2012

Lufthansa services sucks

Draga conducere a companiei Lufthansa,

daca ai sughitat zilele acestea, sa stii ca de la mine a fost. Ti-am transmis numai ganduri bune. Sper din tot sufletul ca toti membrii din bordul companiei sa treaca si ei prin ce am trecut eu calatorind cu avioanele Lufthansa si intrand in contact cu angajatii acestei companii.
Fapte: duminica trecuta, 25 martie, am zburat la Florenta, iar miercuri seara, 28 martie, m-am intors la Bucuresti. Din cele patru zboruri, ca am avut escala - la dus, la Munchen, iar la intoarcere, la Frankfurt, la trei dintre ele au fost intarzieri intre 20 si 65 de minute, din cauza problemelor tehnice inregistrate de avioane. Teoretic, pana acum credeam ca Lufthansa e o companie respectabila. Deh, sunt GERMANI. Dar, acest mit e doar o spoiala.
Draga conducere a companiei Lufthansa, stii ce inseamna sa ai astfel de intarzieri cand ai escala si trebuie sa prinzi repede urmatorul zbor? Daca te faci ca nu stii, sa-ti povestesc.
Deci, la dus, cand am plecat din Bucuresti, dimineata, cu cursa de ora 06.55, am aterizat bine si la timp la Munchen. Cand sa ma imbarc din Munchen in avionul spre Florenta, au aparut primele intarzieri, de doar 20 si ceva de minute, din cauza unor probleme tehnice ale avionului - dupa cum ne-a anuntat, zambind, o angajata a companiei. Dupa alte zece minute, in sfarsit ne imbarcam in avionul spre Florenta, care teoretic trebuia sa plece la 09.20. Nu ma grabeam, pentru ca nu aveam o ora exacta la care trebuia sa ajung in Florenta. Am zis ca astfel de lucruri se mai intampla. Deh, asta e. Cand ne-am urcat in avion, am mai stat vreo 40 de minute, deoarece avionul avea niste probleme tehnice care il impiedicau sa decoleze. Capitanul ne-a spus ca a incercat sa rezolve problema, dar n-a reusit si a cerut ajutorul celor de la aeroport. Intr-un sfarsit, decolam si ajungem in cele din urma la Florenta. Cu intarziere.

Lufthansa m-a pus sa alerg 3 km in aeroportul din Frankfurt

La intoarcerea din Florenta, compania Lufthansa mi-a oferit, in pretul biletului, niste clipe de cosmar, disperare si o cursa de semi-maraton fortat. Deci, ajung in aeroport, fac check-in, dupa care ma uit pe monitoarele din aeroport. Cand am citit ca avionul are deja, la decolare, o intarziere de 20 de minute, am inceput sa-mi fac griji, deoarece eu trebuia sa zbor fix la 18.00, ca sa ajung in Frankfurt la 19.40, ca sa prind cursa de Bucuresti, de la 20.30. Intarzierea de 20 de minute ma punea deja in situatia sa pierd legatura. Intreb un reprezentant Lufthansa daca am timp sa prind avionul spre Bucuresti, la care el imi spune ca, daca alerg, crede ca am sanse mari.
Ajung in Frankfurt, cu intarziere. Ma uit pe bilet si vad ca trebuie sa ajung la poarta B24 - asa scria pe biletul obtinut la check-in-ul din Florenta, cu doar doua ore in urma. Ajung in aeroport si vad indicatoarele spre portile A,B,C,D etc. Incep sa alerg. Ma uit la ceas si vad ca intru in criza de timp. Alerg si mai tare, folosindu-ma de acele piste mergatoare. Ma dezechilibrez, sunt aproape sa-mi rup glezna, dar nu ma dau batut. Alerg in continuare, si mai tare. Cred ca daca Forest Gump ma vedea, se invinetea la fata de invidie.
Ma uit la numarul de pe poarta A. E cea mai lunga poarta A din lume. Ajung pe la A 36 si nu vad semnul spre poarta B. Intreb un angajat al aeroportului unde e poarta B. "Pentru a ajunge la poarta B trebuie sa va intoarceti la A17 si sa luati un lift spre poarta B", imi explica omul. Deja sunt plin de spume. Ma intorc spre A17, iau liftul, cobor si vad un lung culoar spre poarta B. Alerg. Inclusiv pe acele piste mergatoare. Dau pe toata lumea la o parte din calea mea. Cu 15 minute inainte de decolarea avionului ajung, in sfarsit, la poarta B24, de la care trebuia sa ma imbarc, asa cum scria pe bilet. Acolo, nu era nimeni. Deja, imi pica fata. Intreb o doamna daca s-a terminat imbarcarea. Ea imi spune ca la aceasta poarta nu a fost nici o imbarcare. Ma uit pe televizoarele din dreptul portii si nu vad nici o informatie. Intreb un reprezentant Lufthansa ce s-a intamplat cu imbarcarea la zborul spre Bucuresti. Ea verifica si imi spune, zambind, ca imbarcarea pentru zborul spre Bucuresti e la poarta B30. Deja simt ca explodez. Ii iau la rand pe toti sefii Lufthansa si le urez numai de bine. Alerg. Din nou. Spre poarta B30. Nu stiu cati dintre voi ati fost pe aeroportul din Frankfurt. Celor care nu au fost le spun ca acest aeroport este IMENS. Poti organiza foarte usor aici un maraton. Ajung la B30 si vad pasagerii care asteptau sa fie imbarcati. Ma linistesc, pentru ca realizez ca nu am pierdut cursa. Totusi, nimeni nu e imbarcat. O reprezentanta Lufthansa ne spune ca... avionul are intarziere din cauza unor probleme tehnice si ca nu se stie cand vor fi remediate. Transpirat, nervos, gafaind de efortul depus si plin de spume ma asez pe un scaun si incep sa le urez, din nou, numai de bine celor de la Lufthansa. Dupa 65 de minute de intarziere, am fost imbarcati si am ajuns in sfarsit acasa.

In concluzie, Lufthansa services sucks!

miercuri, 21 martie 2012

Beauty Hair :D

In poza asta, care e facuta ieri, stau de vorba cu un nene despre care o sa scriu zilele acestea. Faza haioasa e ca si nenea ala e tot chel. Chestia si mai misto e ca si fotoreporterul care a facut misto de noi, Razvan Valcaneantu, e tot "pletos". Numai ca Razvan a fost votat, pe site-ul www.harfa.ro, pe locul 1 in topul barbatilor cu cea mai sexy chelie, top din care eu nu fac parte.
Uitati aici topul celor mai sexy cheliosi: http://www.harfa.ro/index.php?option=com_k2&view=item&id=155:chelul-are-cea-mai-sexy-chelie-din-rom%C3%A2nia&Itemid=1

marți, 20 martie 2012

Romanie, te iubesc!

Ce avem noi aici? O noua poza senzationala, numai buna de pus la rubrica "Romanie, te iubesc!".
Deci, cladirea din imagine este vestiarul unei echipe de fotbal dintr-un sat de undeva din sudul tarii, unde am fost azi in documentare. Un localnic mi-a spus ca stalpul a fost mai intai. Apoi, a fost construita cladirea. Nici el, nici eu nu am inteles de ce proiectantul a tinut neaparat ca acoperisul sa fie gaurit de stalp?
Fotografia este facuta de colegul meu de la EVZ, Razvan Valcaneantu.

luni, 19 martie 2012

Pe Base l-a luat gura pe dinainte

Mai devreme pe TVR 1, referindu-se la Victor Ponta care a spus ca nu o sa fie premier cu Basescu presedinte, pe Base l-a luat gura pe dinainte si a spus ceva de genu "dupa 2012, eu o sa fiu premierul Romaniei". Subconstientul...

miercuri, 14 martie 2012

Gadea, scos la tabla de MRU

Senzatia asta am avut-o aseara, cand am urmarit interviul de la A3: ca elevul Mihai Gadea a fost scos la tabla de catre profesorul MRU. Discutia despre logica, silogism, salutar, genitiv, pluralul cuvantului Iasi e elocventa. S-a vazut clar ca Gadea a fost prins in off-side si ca se chinuia din rasputeri sa para inteligent.
Una peste alta, intrebarile lui Gadea mi s-au parut fade. Seful de la A3 a vrut sa fie rau, dur, sa spele pe jos cu MRU. Din pacate, Gadea a scapat discutia din mana, iar MRU a preluat fraiele si a facut ce-a vrut cu moderatorul emisiunii. Concluzia discutiei am vazut-o pe wall-ul unui prieten de pe FB: interviul de aseara e cel mai bun lucru care i s-a intamplat lui MRU de cand e premier. Prin urmare, MRU are sange-n cohones.

marți, 13 martie 2012

Rugaminti

Un banc bun, pe care l-am citit azi pe wall-ul unui prieten de pe FB:
Doamne, rugamintile mele pentru 2012 sunt:
- un cont gras si
- un corp slab....
Te rog mult sa nu le mai incurci, cum ai facut anul trecut!

miercuri, 7 martie 2012

Arsenal - AC Milan F A B U L O S

Un meci de senzatie am vazut aseara. Dupa ce milanezii au castigat in tur cu 4-0, am vrut sa vad reactia englezilor. Uau. Ce nebunie a fost in prima repriza. Cred ca e cea mai frumoasa prima repriza din Liga Campionilor pe care am vazut-o vreodata. Dupa ce Arsenal a inscris in prima repriza de 3 ori in poarta milanezilor, am crezut ca o sa asist la o mega surpriza. Dar n-a fost sa fie asa. Italienii si-au revenit, au ratat si ei foarte multe ocazii, iar englezii, din pacate, i-am simtit obositi in partea a doua a jocului. Pacat. Aseara, am tinut cu Arsenal. Englezii ne-au dat tuturor o lectie de fotbal.

duminică, 4 martie 2012

Cat de palpitant am pierdut la concursul de poker pentru jurnalisti

34 de jurnalisti s-au strans ieri, la hotelul Howard Johnson din Bucuresti, pentru a participa la concursul de poker adresat reprezentantilor mass-media, organizat de catre PokerFest. Printre ei, m-am aflat si eu. Recunosc, a fost pentru prima data cand am jucat poker in formatul Texas Holdem. Deci, din start am plecat la lupta cu un handicap de experienta, in comparatie cu alti colegi care sunt experti, datorita sutelor de ore petrecute pe site-urile de specialitate.
Am iesit din joc foarte repede, al cincilea sau al saselea, dar dupa o mana extrem de palpitanta. Deci, primesc un valet si un noua. Plusez. Un coleg de la masa ridica miza. Ma duc dupa el. Pe flop, primele trei carti sunt un cinci, un popa si o dama. Urmatoarea carte intoarsa e un decar. Asadar, eu am facut chinta la popa. Adversarul pluseaza toti banii pe care ii are, adica all-in. Eu stau si ma gandesc. Ce carti ar putea sa aiba el? Analizez cartile de jos si ajung la concluzia ca are trei decari, pentru ca a plusat toti banii sai dupa ce s-a intors decarul. Prin urmare, chinta mea bate decarii lui. Asa ca decid sa plusez si eu toti banii. Dealer-ul ne cere sa aratam cartile. Asa cum banuiam, el are trei decari, eu am chinta. Sunt mai tare decat el, in acest moment. Mai trebuie intoarsa o singura carte. Se intoarce. Deodata, imi dispare zambetul de pe buze. S-a intors un popa. Prin urmare, el a facut full si castigat. Pentru moment, nu-mi vine sa cred. Imi revin repede. Ii zambesc adversarului, ii strang mana si ma ridic de la masa. A fost o mana misto, de povestit pe blog prietenilor.
Asadar, oricat de calculat ai fi la acest joc, nu ai cum sa te pui cu norocul adversarului. Parerea mea.
Concursul a fost castigat de Sorin Chiriac, jurnalist la Cancan. El a primit si un premiu de 3.000 de lei. Trofeul i-a fost inmanat de Anton Ionel (foto mijloc), cel mai tare jucator de poker roman, si de catre Sorin Constantinescu, organizator.

vineri, 2 martie 2012