Draga conducere a companiei Lufthansa,daca ai sughitat zilele acestea, sa stii ca de la mine a fost. Ti-am transmis numai ganduri bune. Sper din tot sufletul ca toti membrii din bordul companiei sa treaca si ei prin ce am trecut eu calatorind cu avioanele Lufthansa si intrand in contact cu angajatii acestei companii.
Fapte: duminica trecuta, 25 martie, am zburat la Florenta, iar miercuri seara, 28 martie, m-am intors la Bucuresti. Din cele patru zboruri, ca am avut escala - la dus, la Munchen, iar la intoarcere, la Frankfurt, la trei dintre ele au fost intarzieri intre 20 si 65 de minute, din cauza problemelor tehnice inregistrate de avioane. Teoretic, pana acum credeam ca Lufthansa e o companie respectabila. Deh, sunt GERMANI. Dar, acest mit e doar o spoiala.
Draga conducere a companiei Lufthansa, stii ce inseamna sa ai astfel de intarzieri cand ai escala si trebuie sa prinzi repede urmatorul zbor? Daca te faci ca nu stii, sa-ti povestesc.
Deci, la dus, cand am plecat din Bucuresti, dimineata, cu cursa de ora 06.55, am aterizat bine si la timp la Munchen. Cand sa ma imbarc din Munchen in avionul spre Florenta, au aparut primele intarzieri, de doar 20 si ceva de minute, din cauza unor probleme tehnice ale avionului - dupa cum ne-a anuntat, zambind, o angajata a companiei. Dupa alte zece minute, in sfarsit ne imbarcam in avionul spre Florenta, care teoretic trebuia sa plece la 09.20. Nu ma grabeam, pentru ca nu aveam o ora exacta la care trebuia sa ajung in Florenta. Am zis ca astfel de lucruri se mai intampla. Deh, asta e. Cand ne-am urcat in avion, am mai stat vreo 40 de minute, deoarece avionul avea niste probleme tehnice care il impiedicau sa decoleze. Capitanul ne-a spus ca a incercat sa rezolve problema, dar n-a reusit si a cerut ajutorul celor de la aeroport. Intr-un sfarsit, decolam si ajungem in cele din urma la Florenta. Cu intarziere.
Lufthansa m-a pus sa alerg 3 km in aeroportul din Frankfurt
La intoarcerea din Florenta, compania Lufthansa mi-a oferit, in pretul biletului, niste clipe de cosmar, disperare si o cursa de semi-maraton fortat. Deci, ajung in aeroport, fac check-in, dupa care ma uit pe monitoarele din aeroport. Cand am citit ca avionul are deja, la decolare, o intarziere de 20 de minute, am inceput sa-mi fac griji, deoarece eu trebuia sa zbor fix la 18.00, ca sa ajung in Frankfurt la 19.40, ca sa prind cursa de Bucuresti, de la 20.30. Intarzierea de 20 de minute ma punea deja in situatia sa pierd legatura. Intreb un reprezentant Lufthansa daca am timp sa prind avionul spre Bucuresti, la care el imi spune ca, daca alerg, crede ca am sanse mari.
Ajung in Frankfurt, cu intarziere. Ma uit pe bilet si vad ca trebuie sa ajung la poarta B24 - asa scria pe biletul obtinut la check-in-ul din Florenta, cu doar doua ore in urma. Ajung in aeroport si vad indicatoarele spre portile A,B,C,D etc. Incep sa alerg. Ma uit la ceas si vad ca intru in criza de timp. Alerg si mai tare, folosindu-ma de acele piste mergatoare. Ma dezechilibrez, sunt aproape sa-mi rup glezna, dar nu ma dau batut. Alerg in continuare, si mai tare. Cred ca daca Forest Gump ma vedea, se invinetea la fata de invidie.
Ma uit la numarul de pe poarta A. E cea mai lunga poarta A din lume. Ajung pe la A 36 si nu vad semnul spre poarta B. Intreb un angajat al aeroportului unde e poarta B. "Pentru a ajunge la poarta B trebuie sa va intoarceti la A17 si sa luati un lift spre poarta B", imi explica omul. Deja sunt plin de spume. Ma intorc spre A17, iau liftul, cobor si vad un lung culoar spre poarta B. Alerg. Inclusiv pe acele piste mergatoare. Dau pe toata lumea la o parte din calea mea. Cu 15 minute inainte de decolarea avionului ajung, in sfarsit, la poarta B24, de la care trebuia sa ma imbarc, asa cum scria pe bilet. Acolo, nu era nimeni. Deja, imi pica fata. Intreb o doamna daca s-a terminat imbarcarea. Ea imi spune ca la aceasta poarta nu a fost nici o imbarcare. Ma uit pe televizoarele din dreptul portii si nu vad nici o informatie. Intreb un reprezentant Lufthansa ce s-a intamplat cu imbarcarea la zborul spre Bucuresti. Ea verifica si imi spune, zambind, ca imbarcarea pentru zborul spre Bucuresti e la poarta B30. Deja simt ca explodez. Ii iau la rand pe toti sefii Lufthansa si le urez numai de bine. Alerg. Din nou. Spre poarta B30. Nu stiu cati dintre voi ati fost pe aeroportul din Frankfurt. Celor care nu au fost le spun ca acest aeroport este IMENS. Poti organiza foarte usor aici un maraton. Ajung la B30 si vad pasagerii care asteptau sa fie imbarcati. Ma linistesc, pentru ca realizez ca nu am pierdut cursa. Totusi, nimeni nu e imbarcat. O reprezentanta Lufthansa ne spune ca... avionul are intarziere din cauza unor probleme tehnice si ca nu se stie cand vor fi remediate. Transpirat, nervos, gafaind de efortul depus si plin de spume ma asez pe un scaun si incep sa le urez, din nou, numai de bine celor de la Lufthansa. Dupa 65 de minute de intarziere, am fost imbarcati si am ajuns in sfarsit acasa.
In concluzie, Lufthansa services sucks!
